Ziua Macaveilor, sărbătoarea începutului de august în tradiția populară românească
Etnograful Tudor Pamfile consemna, la începutul secolului al XX-lea, numeroase credințe și obiceiuri asociate acestei zile în diferite regiuni ale țării.
Articol editat de Radio România Tezaur , 1 august 2026, 08:30
Prima zi a lunii august este cunoscută în tradiția populară sub mai multe denumiri: Ziua Macaveilor, Ziua Macoveilor, Macovei sau Ziua Crucii de Vară. În calendarul bisericesc, momentul este legat de Scoaterea Sfintei Cruci și de pomenirea celor șapte frați Macabei, a mamei lor, Solomonia, și a dascălului Eleazar.
Etnograful Tudor Pamfile consemna, la începutul secolului al XX-lea, numeroase credințe și obiceiuri asociate acestei zile în diferite regiuni ale țării.
În Bucovina, sărbătoarea era pusă în legătură cu povestea celor șapte frați Macabei, martirizați pentru credința lor. Tot aici exista obiceiul sfințirii apei în grădini, într-un ritual prin care gospodarii sperau să protejeze pomii și legumele de insecte și alți dăunători.
În unele sate, oamenii duceau la biserică snopi de flori, plante și spice. După sfințire, plantele erau păstrate și folosite în practici tradiționale de îngrijire, iar boabele obținute din spice erau considerate potrivite pentru viitoarele semănături. Și macul sfințit în această zi era păstrat în gospodărie, fiind asociat cu protejarea recoltelor.
În județul Neamț, gospodinele țineau sărbătoarea pentru sănătatea și ocrotirea copiilor. În unele comunități se evita lucrul, iar culesul cânepii era interzis în această zi.
În Țara Românească și în Oltenia, sărbătoarea era cunoscută și sub numele de Ziua Crucii. Oamenii participau la slujbe și respectau ziua prin nelucru, potrivit credinței că astfel puteau fi feriți de boli și de nenorociri.
În unele zone ale Olteniei, 1 august era numit și „Macoveiul stupilor”. Apicultorii tăiau atunci fagurii și strângeau mierea, lăsând albinelor cantitatea necesară pentru iarnă. O parte din miere era păstrată în vase de lut sau amestecată cu băuturi pentru a fi consumată la sărbători și praznice.
Obiceiurile sunt prezentate de Tudor Pamfile în studiul etnografic „Sărbătorile la români”, publicat în 1914, și ilustrează felul în care credința, agricultura și viața gospodărească se întâlneau în calendarul tradițional al satului românesc.