Adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai importante sărbători ale anului bisericesc

Mănăstiri cunoscute din România, între care Nicula și Putna, își sărbătoresc hramul și primesc în această perioadă numeroși pelerini.

Articol editat de Radio România Tezaur , 15 august 2026, 09:36

Creștinii prăznuiesc, la 15 august, Adormirea Maicii Domnului, cunoscută în tradiția populară drept Sfânta Maria Mare, una dintre cele mai importante sărbători ale anului bisericesc.

Fecioara Maria este considerată și ocrotitoarea marinarilor, iar în numeroase comunități din țară ziua este păstrată prin obiceiuri transmise din generație în generație.

Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare dedicată Sfintei Fecioare. Primele mărturii despre celebrarea ei datează din secolul al V-lea, iar tradiția fixează originea praznicului la Ierusalim, în apropierea Grădinii Ghetsimani, unde se află mormântul Maicii Domnului.

Data de 15 august a fost stabilită în Răsărit, în timpul împăratului bizantin Mauriciu, și a fost adoptată ulterior și în Biserica din Apus.

Sărbătoarea este precedată de două săptămâni de post, perioadă de pregătire duhovnicească. În ajun, în biserici sunt oficiate Vecernia, Litia și, în multe locuri, Privegherea, alături de Prohodul Maicii Domnului.

Mănăstiri cunoscute din România, între care Nicula și Putna, își sărbătoresc hramul și primesc în această perioadă numeroși pelerini.

Tradiții păstrate în satele românești

În Transilvania, un vechi obicei spune că femeile duc dimineața la biserică struguri și prune din noua recoltă, pentru a fi binecuvântate și apoi împărțite credincioșilor. Fetele duc flori la icoana Maicii Domnului, iar în unele sate sunt culese și plante considerate, în tradiția populară, de leac.

Tot de Sfânta Maria Mare sunt pomeniți cei plecați dintre cei vii, iar în unele comunități oamenii merg la cimitir și tămâiază mormintele rudelor.

În lumea satului, 15 august era și un important reper al calendarului pastoral. Ciobanii începeau să coboare turmele de la munte, semn că vara se apropie de sfârșit. Tot acum, potrivit unei vechi tradiții, bărbații schimbau pălăria cu căciula.

Perioada dintre Sfânta Maria Mare, la 15 august, și Sfânta Maria Mică, la 8 septembrie, este numită în calendarul popular „Între Sântămării”. Era considerată o perioadă favorabilă pentru pregătirea semănăturilor de toamnă și pentru începerea unor noi activități gospodărești.

După 15 august se deschidea, în mod tradițional, și sezonul nunților, care continua până la începutul Postului Crăciunului.

Numeroase credințe populare sunt legate și de vreme. În satele transilvănene se spunea că, dacă trandafirii înfloresc de Sfânta Maria Mare, toamna va fi lungă și călduroasă.

Alte obiceiuri și superstiții recomandau ca în această zi să nu se muncească în gospodărie, să nu se aprindă focul și să nu se facă anumite treburi casnice. Fetele nemăritate puneau busuioc sub pernă pentru a-și visa ursitul sau se rugau Maicii Domnului pentru căsătorie și întemeierea unei familii.