Măriile Gorjului: Galaxia de voci de aur unite sub semnul aceluiași nume sfânt

Destinul cultural al acestei regiuni a țării a zămislit de-a lungul timpului o adevărată linie marcantă a versului cântat, în care cele mai puternice ecouri poartă același nume: Maria.

Articol editat de Radio România Tezaur , 15 august 2026, 12:47

Marea sărbătoare creștină a Adormirii Maicii Domnului, celebrată anual la 15 august, ne oferă prilejul de a răsfoi pagini de arhivă mai puțin cunoscute, descoperind o coincidență fascinantă pentru peisajul muzical oltenesc.

Destinul cultural al acestei regiuni a zămislit de-a lungul timpului o adevărată linie marcantă a versului cântat, în care cele mai puternice ecouri poartă același nume: Maria.

Departe de a se eclipsa reciproc, aceste mari interprete au preluat succesiv ștafeta unei trăiri profunde, oferind publicului moduri unice de a înțelege și de a dărui nemurire cântecului gorjenesc..

Începutul drumului: Maria Lătărețu (1911 – 1972)

Sursa de inspirație pentru tot ce a urmat s-a aprins în vatra din Bălcești.

Maria Lătărețu nu a fost doar o interpretă de geniu, ci o adevărată creatoare cu un puternic simț al purității folclorice, cea care a adus la rang de scenă nestematele ascunse odinioară.

Vocea sa cristalizată în studiourile Societății Române de Radiodifuziune a impus un standard de noblețe greu de egalat. „Cântec lung din Gorj”, „Gilortule, apă bună” sau celebra sârbă cu hăulit „Joacă hora-n poieniță” sunt doar trei exemple ale creațiilor lăsate de „Privighetoarea Gorjului”. Ea a demonstrat că simplitatea de la țară poate sta la aceeași masă cu marea cultură academică, imprimările sale devenind piloni de bază în arhivele muzicale.

Rădăcina artistică: Maria Tănase (1913 – 1963)

Deși născută în mahalaua bucureșteană a Cărămidarilor, pasărea măiastră a cântecului românesc, Maria Tănase, rămâne legată prin rădăcini adânci de pământul Gorjului, prin puternica sa linie paternă, tatăl său fiind originar din aceste vetre oltenești.

Într-o îngemănare simbolică de excepție, Maria Tănase a preluat din repertoriul vechi al Mariei Lătărețu piesa de o importanță fundamentală „Lung îi drumul Gorjului”, o nestemată pe care marea interpretă din Bălcești a lăsat-o definitiv în interpretarea sa, nemaicântând-o ulterior. Ne amintim sârba gorjenească „Uite dealul, uite via”, dar și tot ceea ce a însemnat legătura sa spirituală profundă cu marele nostru român Constantin Brâncuși, o întâlnire a geniilor care a marcat definitiv destinul său artistic.

Ciocârlia Gorjului: Maria Ciobanu (n. 1937)

Născută pe plaiurile Vâlcii, la Roșiile, Maria Ciobanu se leagă spiritual de Gorj prin forța unui repertoriu marcat profund de această zonă muzicală. Debutul memorabil din anul 1962 al celei supranumite pe bună dreptate „Ciocârlia cântecului românesc” a deschis calea unei cariere monumentale.

Multe dintre piesele sale de rezistență precum „Du-mă, Ioane, la Bălcești”, „Plaiurile Gorjului” sau „Hăulesc gorjencele”, dar și celebrele hăulite lansate alături de Ion Dolănescu, au fost culese din Gorj sau închinate direct acestei regiuni brâncușiene, artista reușind să strunească orice cântec cu o virtuozitate tehnică inegalabilă.

Sclipirea glasului: Maria Cornescu (n. 1944)

Născută în Dolj, dar integrată printre valorile Gorjului, Maria Cornescu aduce în această constelație o nuanță interpretativă cu totul aparte.

Începând cu debutul său din anul 1962 și culminând cu perioada de glorie, puternica influență gorjenească și tot ceea ce a însemnat moștenirea artistică a Mariei Lătărețu au determinat-o să descrie acele minunate meleaguri în primul său cântec „Hăulita gorjenească”. Acestui debut de răsunet i s-au alăturat, de-a lungul timpului, alte piese de referință, dar și „Gorjule, plai însorit”, rezonanțe muzicale de excepție cărora domnia sa le-a dat glas.

Flacăra continuității: Maria Apostol (1954 – 1993)

Născută în vara anului 1954, în Runcu – Gorj, Maria Apostol a simțit de timpuriu fiorul aceleiași moșteniri.

Ascensiunea sa fulminantă din anii ’70, încununată cu importantul succes în emisiunea-concurs „Floarea din grădină”, a confirmat-o în ochii specialiștilor și ai publicului ca fiind cea mai apropiată de stilul Mariei Lătărețu. Cu un timbru vocal marcat de o melancolie profundă, ea a excelat în redarea pieselor lirice.

O mărturie de neprețuit rămâne piesa „În pădurea din Lelești”, ale cărei versuri descriu cu atâta sensibilitate locul copilăriei sale pe plaiul gorjenesc, dând glas dorurilor sale cu o intensitate rară, până când firul vieții i s-a frânt.

O moștenire neatinsă de trecerea anilor

Dincolo de diferențele geografice ale locurilor de naștere, aceste cinci destine muzicale rămân un exemplu strălucit de originalitate și dăruire față de spiritul Gorjului.
Într-o epocă ”modernă” în care lipsa personalității muzicale, uniformizarea melodică și orchestrațiile tind să șteargă unicitatea noilor generații de soliști, „Măriile Gorjului” ne demonstrează că valoarea de arhivă rezistă tocmai prin refuzul de a copia. Benzile magnetice care le păstrează glasurile, pe care le ascultați, în fiecare oră, la Radio România Tezaur, nu sunt doar simple amintiri, ci mărturii ale unui trecut care continuă să ne vorbească.

Articol de Teodor Isaru