Sfântul Ilie, patronul spiritual verii și ocrotitorul recoltelor în tradiția satului românesc

Tradiția creștină îl descrie drept un om ales de Dumnezeu, căruia i-a fost dată puterea de a „deschide și închide cerurile”.

Articol editat de Radio România Tezaur , 20 iulie 2026, 10:09 / actualizat: 20 iulie 2026, 12:18

În fiecare an, la 20 iulie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul, una dintre cele mai importante figuri ale calendarului religios și popular.

În credința tradițională, Sfântul Ilie este cel care stăpânește ploile, tunetele și fulgerele, aducând apa binefăcătoare pentru pământ, dar și vijelii ori grindină atunci când este mâniat de oameni.

Cunoscut sub numele de Elijah, Elias sau Iliās, prorocul Ilie este venerat în toate cele trei mari religii abrahamice. Tradiția creștină îl descrie drept un om ales de Dumnezeu, căruia i-a fost dată puterea de a „deschide și închide cerurile”.

În satul românesc, sărbătoarea Sfântului Ilie marchează miezul verii pastorale. Era perioada în care, pe munți, se organizau nedei, târguri și întâlniri ale comunităților, iar ciobanii separau berbecii de oi. Ziua avea o însemnătate aparte pentru lumea păstorească, dar și pentru gospodarii care așteptau roadele câmpului.

Sfântul Ilie este considerat patronul verii, al arșiței și al frământărilor atmosferice, dar și ocrotitor al recoltelor. În credința populară, el străbate cerul într-un car de foc, iar zgomotul tunetelor ar fi produs de roțile acestuia.

„Retezatul stupilor”, obiceiul apicultorilor

Sărbătoarea are o semnificație specială și pentru apicultori. În multe sate, la 20 iulie avea loc recoltarea mierii, obicei cunoscut sub numele de „retezatul stupilor”.

Mierea obținută în această zi era împărțită familiei, vecinilor și celor nevoiași, iar o parte era dusă la biserică pentru a fi binecuvântată. Ritualul era legat de speranța într-un an roditor și de protejarea stupilor.

Tot de Sfântul Ilie se făceau pomeniri pentru cei plecați dintre cei vii și se împărțeau ofrande rituale. Aceste practici păstrau vie legătura dintre familie, comunitate și strămoși.

Plantele de leac, culese și sfințite

În dimineața zilei de 20 iulie, în lumea satului se culegeau plante de leac, în special busuioc. Acestea erau duse la biserică pentru a fi sfințite, apoi erau păstrate la uscat în podurile caselor sau în cămări.

Plantele erau folosite ulterior în diferite practici de vindecare și protecție. Pentru alungarea ploilor torențiale, a grindinei și a vijeliilor, oamenii recurgeau la descântece și ritualuri transmise din generație în generație.

Sărbătoarea Sfântului Ilie a păstrat astfel, de-a lungul timpului, o împletire între credința creștină și vechile reprezentări populare despre natură, rodnicie și puterea cerului.

Ocrotitorul aviatorilor români

Ziua de 20 iulie este și Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene. Din anul 1913, Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul și patronul aviatorilor români.

Prin legătura sa simbolică cu cerul, focul și fulgerul, prorocul a devenit protectorul celor care își desfășoară activitatea în văzduh.

În zilele noastre, sărbătoarea Sfântului Ilie rămâne una dintre cele mai bogate în tradiții din calendarul popular românesc, amintind de ritmul vechi al satului, de legătura omului cu natura și de respectul pentru credințele moștenite.