Sofia Vicoveanca, glasul fermecător al Bucovinei

Repertoriul său bogat cuprinde cântece de leagăn, de nuntă, colinde, doine de dragoste și dor, balade și bocete, dar și melodii satirice și de joc, multe dintre ele încrustate cu umorul sănătos al țăranului român.

Articol editat de Radio România Tezaur , 20 iunie 2026, 10:45 / actualizat: 26 iunie 2026, 16:44

Născută la 23 septembrie 1941, în Toporăuți (Ucraina de astăzi), sub numele de Sofia Fusa, artista care avea să devină una dintre cele mai îndrăgite și respectate interprete de muzică populară românească a cunoscut de timpuriu suferința și pribegia.

După ce tatăl său, negustor înstărit, a fost luat prizonier de sovietici, micuța Sofia s-a refugiat cu mama ei la Vicovu de Sus, județul Suceava, unde avea să înceapă o viață modestă, dar ancorată profund în valorile și tradițiile satului românesc.

Această lume autentică a satului bucovinean i-a devenit hrană pentru suflet și sursă inepuizabilă de inspirație.

Artista a învățat de copil să țeasă, să croiască, să coasă, deprinderi care au însoțit firesc preocupările artistice ce aveau să înflorească mai târziu.

După absolvirea Școlii Populare de Artă din Suceava, în 1959, a fost angajată prin concurs ca solistă la Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, loc în care a primit și pseudonimul artistic care avea să-i devină nume de legendă: Sofia Vicoveanca.
O carieră de excepție, peste 60 de ani în slujba folclorului

Cu o voce tulburătoare și o interpretare plină de sensibilitate, Sofia Vicoveanca a dus pe cele mai mari scene ale lumii cântecul popular din Bucovina. Repertoriul său bogat cuprinde cântece de leagăn, de nuntă, colinde, doine de dragoste și dor, balade și bocete, dar și melodii satirice și de joc, multe dintre ele încrustate cu umorul sănătos al țăranului român.

Înregistrările sale marchează toate etapele evoluției industriei muzicale românești, de la viniluri la platforme digitale. De-a lungul anilor, a colaborat cu orchestre de prestigiu, precum cele dirijate de George Sîrbu, Gheorghe Zamfir, Paraschiv Oprea, Nicolae Botgros sau Viorel Leancă.

Sofia Vicoveanca a fost invitată în turnee peste tot în lume – din SUA și Israel, până în Franța, Germania sau Portugalia –, purtând cu ea, ca o ambasadoare a spiritului românesc, graiul și cântecul Bucovinei.

Pe lângă interpretarea pieselor tradiționale, Sofia Vicoveanca a fost și o pasionată culegătoare de folclor.

În 1985, a înregistrat un album bazat pe culegerile lui Alexandru Voevidca, readucând în actualitate cântece vechi, uitate, dar neprețuite.

Pe lângă talentul muzical, artista s-a remarcat și prin scrisul profund și sensibil, publicând patru volume de versuri și proză: „Dureri ascunse” (1996), „Cu inima-n palme” (2004), „Taine în adânc păstrate” (2009) și „Din culisele sufletului” (2019).

Distincții și recunoaștere

Pentru activitatea sa remarcabilă, Sofia Vicoveanca a fost distinsă cu cele mai înalte onoruri culturale și civile: Meritul Cultural, Crucea Națională Serviciul Credincios, Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, dar și Ordinul Coroana României în grad de cavaler, din partea Casei Regale.

Este Cetățean de Onoare al mai multor localități, iar cântecele ei răsună nu doar în memoria afectivă a românilor, ci și în muzeul etnografic pe care l-a amenajat cu suflet și migală în propria casă din Vicovu de Jos.

Într-o carieră care a traversat generații, Sofia Vicoveanca a păstrat nealterat spiritul autentic al cântecului popular. Ea a vorbit despre iubire, dor, suferință și bucurie cu o forță artistică rară, adunând „nestemate din fiecare moment important din viața omului”, cum ea însăși spunea.