Maria Lătărețu, vocea nepereche al Gorjului

Repertoriul artistei este impresionant, reunind peste o mie de cântece, dintre care mai mult de o sută sunt compoziții proprii.

Articol editat de Radio România Tezaur , 24 iunie 2026, 18:47 / actualizat: 29 iunie 2026, 6:27

Născută la 7 noiembrie 1911, în Bălcești, județul Gorj, Maria Lătărețu – pe numele de fată Maria Borcan – a fost cel de-al 16-lea copil dintr-o familie modestă.

Copilăria i-a fost marcată de lipsuri, dar și de o legătură profundă cu pământul, cu oamenii satului și cu cântecul, refugiu și mijloc de exprimare deoportivă.

Grădina copilăriei, plină de pomi, trandafiri și flori de câmp, rămâne o imagine vie în amintirile artistei, evocată cu duioșie într-un interviu la Radio din 1970.

Vocea sa unică și sensibilitatea interpretativă au fost repede remarcate. La 12 ani, ea cânta în taraful lui Ionică Gîlcă din Novaci, apoi în cel al fratelui său. La 13 ani, primea de la fratele Ioniță o chitară, cu care avea să se acompanieze întreaga viață. În 1927, devine solista tarafului „Tică Lătărețu”, viorist din Lelești și, un an mai târziu, soțul ei.

Maria Lătărețu străbate Oltenia din sat în sat, cântând la nunți, hore și petreceri. În 1933, ajunge la București, iar în 1937 este descoperită de folcloriștii Constantin Brăiloiu, Harry Brauner și Mihai Pop. În același an, înregistrează primele cântece pe cilindri de fonograf și debutează la Radio București, în emisiunea „Ora satului”. Astfel începe o relație de suflet cu Radioul public, unde va înregistra sute de piese, multe dintre ele păstrate în Fonoteca de Aur a Societății Române de Radiodifuziune.

Repertoriul Mariei Lătărețu este impresionant, reunind peste o mie de cântece, dintre care mai mult de o sută sunt compoziții proprii.

„Mă uitai spre răsărit”, „Mai ții minte, măi, dragă Mărie”, „Lie, Ciocârlie”, „Pe câmpul cu florile” sau „Sanie cu zurgălăi” au rămas nemuritoare.

Maria Lătărețu a cântat cu cele mai mari orchestre ale vremii, în țară și în străinătate – din Egipt până în Iugoslavia, din Moscova până la Geneva. În capitala URSS, a fost invitată să cânte la Teatrul Balșoi, unde compozitorul Aram Haciaturian a numit-o „Crăiasa cântecului românesc”.

În 1949 devine prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru”, prima orchestră profesionistă de muzică populară a statului român. Cariera sa este încununată cu numeroase distincții, precum Ordinul „Muncii”, titlul de Artist Emerit, Ordinul „Meritul Cultural”, dar mai ales cu recunoașterea și dragostea publicului.

Dincolo de succes, viața Mariei Lătărețu a fost marcată de pierderi dureroase: a rămas văduvă, cinci dintre cei șase copii i-au murit și, în cele din urmă, și-a găsit sfârșitul pe scenă, în 1972, la finalul unui concert susținut la Românești, în județul Botoșani.

Maria Lătărețu a lăsat în urmă un tezaur muzical de neprețuit, o voce inegalabilă și o emoție vie, păstrată în fiecare înregistrare.

În amintirea ei, din 1981, la Târgu-Jiu se organizează anual Festivalul Cântecului Popular „Maria Lătărețu”.