In memoriam Marioara Murărescu (1947 – 2014)
Articol de Teodor Isaru.
Articol editat de Radio România Tezaur , 22 iulie 2026, 12:49 / actualizat: 23 iulie 2026, 10:24
Dacă timpul are un mod propriu de a așeza valorile, faptul că Marioara Murărescu a fost și rămâne un punct de reper în universul folclorului românesc este astăzi o certitudine dincolo de orice dubiu.
La mai mult de 12 ani de la plecarea sa dintre noi, dăinuie amintirea unui profesionist de o rară valoare, greu de egalat în peisajul media actual.
Păstrez însă în memorie un gând pe care mi-l împărtășea adesea, legat de primii săi pași în Radio România, această instituție pe care o purta în suflet și despre care alegea să vorbească, de fiecare dată, la superlativ. Pentru că acolo, așa cum cu emoție îmi spunea, „se învață adevărata meserie”.
Repartiția guvernamentală din 1972: Nașterea unei generații de aur
Destinul a făcut ca Marioara Murărescu să aleagă Secția de muzică populară a Radioului, chiar la începutul activității sale redacționale.
Această călătorie profesională de excepție a început în anul 1972, chiar la finalul celor cinci ani de studii la Conservatorul bucureștean.
Vasile Donose, cel care asigura la acea vreme conducerea Direcției Muzicale a Radioteleviziunii Române, a avut viziunea de a aduce în instituție, printr-o repartiție guvernamentală, un grup remarcabil de tineri absolvenți din anii patru și cinci. A fost, fără îndoială, o adevărată generație de aur, din care au făcut parte nume ce aveau să scrie istorie: Marioara Murărescu, Titus Andrei, Mihaela Doboș sau Eugenia Florea.
A fost, „poate”, singurul redactor de folclor care și-a iubit vocația încă din prima clipă. Această pasiune extraordinară și dorința profundă de a descifra bogatul nostru tezaur s-au concretizat rapid în șansa de a fi cooptată în echipa „redacției de folclor”.
Lecția de profesionalism împotriva superficialității actuale
Într-o epocă în care, din păcate, superficialitatea și neștiința au confiscat uneori titulatura de „realizator”, devine o datorie de onoare să ne raportăm la un titan al domeniului, așa cum a fost Marioara Murărescu, și să îi recunoaștem unicitatea.
Argumentele istorice vorbesc de la sine: în anul 1974, după doar doi ani petrecuți în Radio, un timp în care mulți te pot considera încă un simplu „învățăcel” în tainele meseriei, condeiul fin, pasiunea și rigoarea științifică ale Marioarei Murărescu își găseau deja confirmarea publică în paginile prestigioasei reviste „Contemporanul”, numărul 15.
Omagiul adus dascălului Fănică Luca
Într-o zi de 5 aprilie 1974, exact la data în care se împlineau 80 de ani de la nașterea lui Fănică Luca, tânăra jurnalistă alegea să dedice acel spațiu editorial memoriei celebrului lăutar, instrumentist genial și dascăl vizionar.
Dorința profundă a Marioarei Murărescu ca textul său să vadă lumina tiparului fix în ziua aniversării spune totul despre puterea profesionalismului și despre sensibilitatea acestui suflet mare, o personalitate care, mai târziu, avea să ofere numele și să devină primul realizator al acelei emisiuni-simbol a Televiziunii Române: „Tezaur Folcloric”.
