Benone Sinulescu, prin ochii poetului Ion Brad
Benone Sinulescu era prezentat drept un artist înzestrat cu un autentic instinct folcloric, capabil să descopere și să valorifice melodii pe care Ion Brad le asemăna cu „pietrele prețioase” ale muzicii populare românești.
Articol editat de Radio România Tezaur , 13 iulie 2026, 11:08 / actualizat: 27 iulie 2026, 12:15
Memoria marilor artiști nu se leagă numai de datele aniversare sau comemorative. Prin cântecele lor, aceștia rămân prezenți în conștiința publicului și continuă să fie ascultați și prețuiți dincolo de timpul existenței lor.
Un document descoperit în presa anului 1962 readuce în atenție începuturile carierei lui Benone Sinulescu. Era perioada în care Maria Lătărețu, Maria Tănase, Ioana Radu, Rodica Bujor, Ion Luican și Emil Gavriș, reprezentanți ai unei generații de referință a muzicii populare românești, își lăsau amprenta asupra vieții artistice a țării.
Peste 100 de scrisori: Fenomenul „Eu ți-am iubit ochii tăi”
Pe acest fundal cultural extraordinar, tânărul Benone Sinulescu captase deja atenția poetului și eseistului Ion Brad.
În articolul său intitulat „Eu ți-am iubit ochii tăi”, titlul unui cântec înregistrat de Benone la Radio România în anul 1960, reputatul scriitor pornea în analiza sa de la peste 100 de scrisori trimise interpretului de către fanii săi.
Cântecul devenise foarte repede cunoscut, fiind solicitat intens la Radio și în concerte. Admiratorii îl rugau pe interpret, prin adevărate epistole, să repete piesa, să le trimită versurile sau să le ofere fotografii cu autograf. Unele dintre scrisori, observa cu uimire Ion Brad, erau decupate manual de fani, chiar în formă de inimă.
„Pietrele prețioase” ale folclorului și un instinct artistic nativ
Dincolo de simpatia firească stârnită de tinerețea și de prezența scenică a interpretului, poetul identifica o explicație mult mai profundă a succesului său: alegerea riguroasă a repertoriului.
Mulți ani la rând, acest aspect a depins de profesionalismul riguros al redactorilor muzicali și al celor din comisiile de folclor.
Benone Sinulescu era prezentat de Ion Brad drept un artist înzestrat cu un autentic instinct muzical, capabil să descopere și să valorifice bijuterii ale genului, pe care scriitorul le asemăna cu adevăratele „pietre prețioase” ale culturii populare românești.
De la satele din Hunedoara și până-n Uricani
Scrisorile de la fani proveneau din diferite regiuni ale țării și din medii sociale extrem de diverse, demonstrând caracterul universal al cântecului său. Dacă o elevă din satul hunedorean Ruși îi mărturisea în scris că Benone se număra deja printre interpreții preferați ai întregii comunități, rugându-l să cânte la Radio într-o zi de mare sărbătoare pentru sat, o altă mărturie impresionantă venea de la o tânără din Uricani.
Aceasta din urmă povestea cum, deși înainte nu fusese atrasă deloc de muzica populară, vocea și cântecele lui Benone Sinulescu au făcut-o să se apropie definitiv de repertoriul tradițional. Inspirată de artist, tânăra dorea ca, după terminarea liceului, să urmeze Conservatorul.
O urare vizionară devenită certitudine artistică
Articolul poetului Ion Brad se încheia cu o urare vizionară adresată tânărului interpret: să se bucure întreaga viață de admirația sinceră a iubitorilor de muzică și, în rândul marilor cântăreți ai țării, să rămână întotdeauna, prin excelență, „un solist”.
Timpul a dovedit din plin adevărul acestor rânduri.
Benone Sinulescu a devenit un adevărat artist datorită inteligenței și capacităților sale muzicale și culturale deosebite, calități prin care a știut întotdeauna să se reinventeze și să fie în pas cu timpul, rămânând un reper de neclintit în inimile românilor.
Bibliografie de arhivă:
Brad Ion, „Eu ți-am iubit ochii tăi”, în „Scînteia tineretului”, nr. 4200, joi, 15.11.1962, pp. 1; 3.