Maria Cornescu, „Cosânzeana” muzicii noastre populare și taina unei retrageri asumate
Chiar de la primele sale cântece, sufletul său tânăr a rezonat cu versuri lirice profunde, pornite dintr-un sentiment curat al dragostei pierdute.
Articol editat de Radio România Tezaur , 29 iulie 2026, 12:53
Incredibil de variate și bogate sunt arhivele românești care păstrează imaginea și activitatea unor personalități remarcabile ale culturii noastre populare. Ele ne permit să reconstituim nu doar cariere, ci și aspecte ale trecerii prin viața aceasta ale unor artiști cu totul îndrăgiți.
Din vatra Doljului, pe marile scene ale țării
Într-o zi de 20 noiembrie a anului 1944, se năștea în comuna Bucovăț (Craiova, județul Dolj) Maria, fiica lui Toma și a Ioanei. Acea fetiță avea să devină cunoscută publicului peste 18 ani, când urca pe scena Ansamblului Profesionist „Nicolae Bălcescu” cu numele care avea să facă istorie: Maria Cornescu.
A fost și rămâne una dintre cele mai populare artiste ale muzicii tradiționale românești. În plină glorie, acum mai bine de trei decenii, odată cu dispariția ansamblului bucureștean „Rapsodia Română”, artista a ales să se retragă din viața muzicală a țării.
Foarte rar a acordat interviuri. Încă din anul 1983, într-o scurtă convorbire cu etnomuzicologul Tiberiu Alexandru (notată pe coperta LP-ului „Să iubiți pomii-nfloriți”), artista mărturisea cu discreție: „…nu-i place să se scrie despre dânsa, să dea interviuri sau să răspundă curiozității gazetarilor.”
Cântecul ca oglindă a sufletelor zbuciumate
Chiar de la primele sale cântece, sufletul său tânăr a rezonat cu versuri lirice profunde, pornite dintr-un sentiment curat al dragostei pierdute. Artista își amintea cu ani în urmă de scrisorile nenumărate primite după lansarea uneia dintre primele sale piese popularizate la Radio România. O realitate ruptă din viață, dar nu cea personală:
„Neicuță, să nu mă minți
că tu știi că n-am părinți
de-ar fi muma lângă mine
Ea m-ar sfătui de bine”
Un număr impresionant de ascultători s-au regăsit profund în mesajul acestor versuri. Deși uneori a fost criticată că prin aceste creații „discutabile” s-ar fi îndepărtat de filonul autentic al cântecului popular, răspunsul a venit mereu de la public. Maria Cornescu mărturisea că, adesea, prin sălile de spectacol, observa lacrimi pe obrajii celor care o ascultau.
Versurile sale surprind drame familiale, copii oropsiți sau povestea unor familii destrămate. Cu acest gând, artista și-a ales de-a lungul anilor repertoriul dedicat sufletelor zbuciumate, lăsând mărturie creații devenite o adevărată modă astăzi.
Un șlagăr care a sensibilizat, până la lacrimi, sufletele multora dintre ascultătorii cântecelor Mariei Cornescu, rămâne „Omului de lângă tine”:
„Te-ncălzeam la sânul meu
Și-ai fost șarpe d-ăla rău
M-ai mușcat și te-ai ascuns
Da’ tot nu ți-a fost de-ajuns.”
Unicitatea originalului în fața prezentului
Cine parcurge astăzi repertoriul Mariei Cornescu poate constata o uriașă diversitate tematică, dar și o relansare a unor vechi melodii populare, realizată la sugestia marilor folcloriști ai vremii.
Astăzi, privind spre peisajul muzical actual, constatăm că originalul rămâne unic, iar cei care doar copiază nu lasă nimic în urmă. O mare parte dintre soliștii actualelor generații se copiază unii pe ceilalți, lansând aceleași tematici, cu orchestrații total neinspirate și linii melodice unde asemănarea este izbitoare. În fața acestui fenomen, cântecul Mariei Cornescu strălucește.
Anul 2000 a readus-o pentru scurt timp în atenția publicului și a telespectatorilor, în câteva apariții alături de fiica sa, Marilena Cornescu Diaconu. Cele două interprete s-au rezumat însă doar la prezențe media punctuale, prilejuite de apariția unui Compact Disc. Gândul de retragere din viața muzicală a fost fără echivoc, fiind o hotărâre luată atunci, în fața căreia nu a gândit niciodată să cedeze.
Imaginea de poveste a celei care a fost numită „Cosânzeana Muzicii Populare Românești” rămâne cel mai bine marcată de propriul său crez: „Tot ce am de spus încerc să spun prin cântecele mele.”
Articol de Teodor Isaru