Cântece de odinioară: Enigma din spatele piesei „Mă dusei să trec la Olt” și adevărul din arhive
Numărul mic al discurilor de ebonită editate în anii '40, singurul suport de păstrare a sunetului până la începutul deceniului următor, a făcut ca multe repere cronologice să fie uitate.
Articol editat de Radio România Tezaur , 31 august 2026, 17:54 / actualizat: 1 septembrie 2026, 11:31
Documentele fizice și sonore din arhivele noastre naționale ne oferă adesea informații mai puțin cunoscute detalii prețioase care pot fi scoase la lumină doar printr-o cercetare minuțioasă. Un exemplu elocvent în acest sens este istoria celebrului cântec „Mă dusei să trec la Olt” (cunoscut și sub titlul „Vrui să trec Oltul înot”).
Majoritatea specialiștilor și a celor pasionați de muzică populară erau convinși, până de curând, că această piesă de rezistență a muzicii populare românești a fost lansată în premieră de Maria Tănase.
Realitatea din imprimări și informațiile păstrate pe etichetele benzilor ne rezervă însă o surpriză interesantă.
Anul 1952: Ștefan Lăzărescu și prima atestare pe ebonite
Numărul mic al discurilor de ebonită editate în anii ’40, singurul suport de păstrare a sunetului până la începutul deceniului următor, a făcut ca multe repere cronologice să fie uitate.
În acest context, trebuie subliniat rolul esențial pe care l-a avut Societatea Română de Radiodifuziune, acționând de multe ori ca producător și inițiator al unor sesiuni istorice de imprimare realizate după naționalizarea din anul 1948.
Eticheta originală – disc de ebonită din anul 1952, număr de catalog 1869 (număr matriță TT 526), aparținând solistului Ștefan Lăzărescu. Document din colecția personală a autorului.
Cercetând cu atenție fondul de aur al instituției, descoperim bijuterii audio rămase multă vreme nevalorificate.
Cea mai veche atestare documentară a acestui cântec aparține anului 1952. Pe un disc de ebonită cu numărul de catalog 1869 (fața 2, matrița TT 526), piesa aparece înregistrată în interpretarea remarcabilă a lui Ștefan Lăzărescu, acompaniat de celebra Orchestră populară „Desrobirea”, aflată sub bagheta maestrului Ionel Budișteanu.
Anul 1954: Salvarea benzilor Mariei Tănase dintr-un pod dărăpănat
Din păcate, nepăsarea din ultimele decenii a dus la pierderea multor informații referitoare la înregistrările realizate între anii ’30 și ’50 în câteva instituții ale statului român, lăsând astăzi la dispoziție detalii extrem de sumare.
Norocul a făcut ca, până acum câțiva ani, într-un pod dărăpănat al unei importante case de discuri, să fie descoperite, într-o cutie ruptă, două benzi magnetice speciale, imprimate la o viteză profesională de 76,2 cm/s. Pe eticheta acestor benzi, care purtau antetul oficial „MINISTERUL CULTURII, DIRECȚIA GENERALĂ RADIO”, se aflau informații prețioase, nevalorificate niciodată până atunci.
Eticheta originală a benzii magnetice din 29 septembrie 1954, purtând antetul Ministerului Culturii.
Benzile erau datate cu exactitate: 29 septembrie 1954. Fără salvarea acestor documente fizice, astăzi nu am fi avut o dată certă a sesiunii de imprimare pentru a realiza o minimă cronologie a piesei.
Ulterior, această înregistrare a Mariei Tănase, realizată alături de Orchestra Ionel Banu, a fost transpusă pe discul de ebonită cu numărul 5055 (fața 2, matrița TT 2126).
Eticheta originală – disc de ebonită din anul 1954, număr de catalog 5055 (număr matriță TT 2126), Maria Tănase. Document din colecția personală a autorului.
Prin accesarea treptată a acestor arhive, reușim să punem piesele unui mozaic istoric la locul lor, oferindu-vă aici, în articolele publicate de Radio România Tezaur, detalii inedite despre trecutul documentelor noastre sonore.
Articol de Teodor Isaru