Vița-de-vie, simbol al vieții și al cumpătării în tradiția populară românească

Vinul era destinat petrecerilor, dar avea și o puternică semnificație religioasă și terapeutică, fiind folosit la împărtășanie și considerat leac pentru diferite boli.

Articol editat de Radio România Tezaur , 22 septembrie 2026, 10:35

Muzeul Național al Țăranului Român readuce în atenție o serie de credințe și povești populare despre vița-de-vie și locul aparte pe care aceasta îl ocupă în cultura tradițională.

Potrivit legendelor, aceasta ar fi fost cândva regina împărăției florilor. Pentru a le oferi oamenilor struguri și vin, aceasta ar fi renunțat la frumusețea florilor și la statutul său, devenind butuc de vie.

Vinul era destinat petrecerilor, dar avea și o puternică semnificație religioasă și terapeutică, fiind folosit la împărtășanie și considerat leac pentru diferite boli, scrie etnologul Ion Ghinoiu în volumul „Sărbători și obiceiuri românești” (2003).

O altă credință populară spune că, în vremuri îndepărtate, prin pâraie și fântâni curgea vin în loc de apă. Pentru că oamenii au devenit răi, Dumnezeu le-ar fi retras acest dar, păstrând însă vinul și pâinea necesare săvârșirii liturghiei.

O poveste românească vorbește despre un împărat care a poruncit distrugerea viței-de-vie, considerând vinul cauza multor conflicte și necazuri. După dispariția plantei, oamenii au devenit însă tot mai slabi.

Ani mai târziu, în timpul unei vânători, un alt conducător a întâlnit un călugăr foarte bătrân, care a reușit să prindă un urs de urechi. Întrebat de unde avea atâta putere, călugărul i-a arătat o tufă care făcea struguri toamna și ale cărei roade îi asigurau hrana pe tot parcursul anului. Conducătorul a înțeles că era vorba despre un butuc de vie și a permis din nou cultivarea plantei în întreaga împărăție.

Povestea subliniază valoarea viței-de-vie, dar și importanța cumpătării. Cu alte cuvinte, oamenii se puteau bucura de darurile sale numai atât cât să capete putere, nu să-și piardă judecata.