Sfânta Parascheva, sărbătorită pe 14 octombrie: Istoria ocrotitoarei Moldovei și a moaștelor aduse la Iași

Viața Cuvioasei este cunoscută din scrieri bisericești transmise și prelucrate de-a lungul secolelor.

Articol editat de Radio România Tezaur , 14 octombrie 2026, 10:37

Biserica Ortodoxă o prăznuiește în fiecare an, la 14 octombrie, pe Sfânta Parascheva, cinstită drept ocrotitoare a Moldovei.

Moaștele Cuvioasei, aduse la Iași în 1641, se află în Catedrala Mitropolitană și reprezintă centrul unuia dintre cele mai importante pelerinaje ortodoxe din România.

Potrivit agenției de presă Rador Radio România, viața Sfintei Parascheva este cunoscută din scrieri bisericești transmise și prelucrate de-a lungul secolelor.

Cuvioasa s-a născut la începutul secolului al XI-lea, într-o familie creștină înstărită, în localitatea Epivat din Tracia, pe țărmul nordic al Mării Marmara, în Turcia de astăzi.

Conform tradiției hagiografice, încă din copilărie a manifestat grijă pentru cei săraci. La vârsta de zece ani, impresionată de îndemnul evanghelic la lepădarea de sine, și-ar fi dăruit hainele unui om nevoiaș.

Mai târziu, a plecat la Constantinopol, apoi la Heracleea Pontului, unde a petrecut cinci ani în rugăciune și nevoință. A călătorit la Ierusalim și s-a alăturat unei comunități de călugărițe din pustiul Iordanului.

Scrierile bisericești relatează că, în jurul vârstei de 25 de ani, s-a întors în ținuturile natale, în urma unui îndemn primit în vis. A murit doi ani mai târziu și a fost înmormântată fără ca oamenii din apropiere să îi cunoască identitatea.

Drumul moaștelor către Moldova

Tradiția religioasă leagă descoperirea trupului Cuvioasei de visele unor credincioși, după care acesta a fost așezat în Biserica Sfinților Apostoli din Epivat. Relatările despre vindecări și ajutor primit prin rugăciune au contribuit la răspândirea cultului său în Peninsula Balcanică și în Asia Mică.

În jurul anului 1235, moaștele au fost mutate la Târnovo, unde au rămas aproximativ 160 de ani. Ulterior au ajuns la Belgrad, iar după cucerirea orașului de către otomani, în 1521, au fost aduse la Constantinopol.

În 1641, patriarhul ecumenic Partenie I și membrii Sinodului au hotărât să ofere moaștele domnitorului Vasile Lupu, ca semn de recunoștință pentru plata datoriilor Patriarhiei de către conducătorul Moldovei.

Racla a fost transportată pe Marea Neagră până la Galați, apoi la Iași. La 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate în Biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, ctitorită de Vasile Lupu.

Au rămas acolo până la începerea lucrărilor de restaurare din 1884, când au fost mutate în paraclisul mănăstirii. După incendiul din decembrie 1888, din care, potrivit relatării bisericești, moaștele au rămas nevătămate, acestea au fost transferate în noua Catedrală Mitropolitană din Iași.

Un cult generalizat în Biserica Ortodoxă Română

Sfântul Sinod a hotărât, la 28 februarie 1950, generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se află în România. În cazul Sfintei Parascheva, proclamarea solemnă a avut loc la Iași, pe 14 octombrie 1955, în prezența unor ierarhi români și a reprezentanților Bisericilor Ortodoxe Rusă și Bulgară.

Viața Cuvioasei a fost inclusă de mitropolitul Varlaam în „Cazania” tipărită la Iași în 1643. Despre ea a scris și mitropolitul Dosoftei, în „Viața și petrecerea sfinților”, iar episcopul Melchisedec Ștefănescu a publicat, în 1889, o lucrare dedicată vieții, minunilor și istoriei moaștelor sale.

Pentru credincioși, Sfânta Parascheva este un simbol al milosteniei și al ajutorului în suferință. Mărturiile despre vindecări, ocrotire și sprijin primit prin rugăciune fac parte din tradiția religioasă asociată Cuvioasei.

Sărbătoarea din 14 octombrie aduce anual la Iași pelerini din întreaga țară, care se roagă și se închină la raclă. Pelerinajul se desfășoară pe parcursul mai multor zile, în timp ce Catedrala Mitropolitană primește credincioși pe tot parcursul anului.