Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorită pe 14 septembrie: Semnificații religioase și obiceiuri populare
În calendarul popular românesc, sărbătoarea este cunoscută drept Ziua Crucii și marchează simbolic trecerea de la vară la toamnă.
Articol editat de Radio România Tezaur , 14 septembrie 2026, 02:55 / actualizat: 14 septembrie 2026, 8:18
Creștinii prăznuiesc la 14 septembrie Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai vechi sărbători creștine, dedicată crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos.
În tradiția ortodoxă, ziua este marcată prin post și rugăciune, în amintirea patimilor și morții Mântuitorului.
Sărbătoarea amintește de înălțarea Crucii în fața credincioșilor de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în anul 335, dar și de recuperarea acesteia de la perși, în timpul împăratului bizantin Heraclius, și readucerea la Ierusalim.
Potrivit tradiției creștine, găsirea Crucii este legată de împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin. În apropierea Golgotei ar fi fost descoperite trei cruci, iar identificarea celei pe care fusese răstignit Iisus este asociată unei minuni: învierea unei tinere la atingerea ei. Pentru ca mulțimea adunată să o poată vedea, episcopul Macarie a ridicat Crucea deasupra credincioșilor.
În calendarul popular românesc, sărbătoarea este cunoscută drept Ziua Crucii și marchează simbolic trecerea de la vară la toamnă. Alte denumiri sunt „Cârstovul Viilor”, asociată începutului culesului strugurilor, și „Ziua Șarpelui”, legată de credința că șerpii și alte reptile se retrag în ascunzișuri până la primăvară.
Unul dintre obiceiurile acestei zile este strângerea ultimelor plante de leac. Acestea sunt duse la biserică, împreună cu flori și busuioc, pentru a fi sfințite, apoi sunt păstrate în casă, adesea lângă icoane. În credințele populare, li se atribuiau puteri vindecătoare și protectoare.
Busuiocul sfințit avea un loc important în ritualurile gospodăriei. Era pus în apa păsărilor, cu credința că le apără de boli, în apa folosită de fete pentru spălarea părului sau la streșinile caselor, pentru protecție împotriva relelor și a trăsnetelor.
În Bucovina, de Ziua Crucii se atârnau cruci din busuioc sfințit în ramurile pomilor care nu dădeau rod, în speranța unei recolte bogate în anul următor.
Practicile aparțin tradițiilor și superstițiilor populare, transmise din generație în generație, și sunt distincte de semnificația religioasă a sărbătorii.