Sofia Vicoveanca, la aniversare

Trecerea anilor a confirmat importanța deosebită pe care Societatea Română de Radiodifuziune a avut-o în identificarea și lansarea elitelor muzicii românești.

Articol editat de Radio România Tezaur , 23 septembrie 2026, 15:17

De fiecare dată, românul rămâne profund încântat de orice apariție a Sofiei Vicoveanca (n. 23 septembrie 1941), artista care își mărturisește cu mândrie crezul professional prin intermediul cântecului: „Port straiul bucovinean / Și cânt doina de alean / De la munte, de pe șes / În grai strămoșesc”, versuri memorabile extrase din piesa „Mă mândresc că sunt româncă”.

La această zi de sărbătoare, celebrăm o viață dedicată scenei și subliniem rolul marcant al interpretei în evoluția muzicii noastre tradiționale.

Radioul Public și consacrarea valorilor naționale

Trecerea anilor a confirmat importanța deosebită pe care Societatea Română de Radiodifuziune a avut-o în identificarea și lansarea elitelor muzicii românești. Instituția nu a fost doar un simplu canal de difuzare, ci un veritabil girant al valorii.

În cazul Sofiei Vicoveanca, presa centrală bucureșteană evidenția calitățile interpretative ale tinerei soliste încă din anul 1961, perioadă în care aceasta activa în cadrul Ansamblului sucevean „Ciprian Porumbescu”.

Prezența pe micul ecran a venit rapid, fiind consemnată în programele Televiziunii Române în anul 1964.

Noiembrie 1965: Primele înregistrări Radio București

Consacrarea definitivă ca reper al arhivei sonore din București s-a produs în noiembrie 1965.

Atunci, tânăra Sofia Vicoveanca trecea pragul studiourilor noastre pentru a realiza primele sale înregistrări radiofonice oficiale, în cadrul unei sesiuni care a avut loc sub bagheta unuia dintre cei mai apropiați și importanți colaboratori ai săi, renumitul dirijor și folclorist George Sârbu.

Din acele zile de toamnă ale anului 1965 au rămas imprimate pe banda de magnetofon trei piese:

„Bade, mă întreabă mama”
„Cântec de nuntă”
„Jocul țapinarilor”

Aceste înregistrări au deschis drumul unui număr impresionant de bijuterii muzicale păstrate astăzi în Arhiva Radio România, documente sonore care etalează graiul bucovinean în memoria timpului.

„Steaua Bucovinei” și secretul din spatele șlefuirii fiecărei melodii

Despre migala și seriozitatea din spatele fiecărei piese culese, artista oferea o mărturisire profundă într-un interviu din anul 1984, publicat în „Almanahul Satelor”, intitulat „I se mai spune Steaua Bucovinei”:

„De la forma în care găsesc eu melodia și pînă la cea în care o aduc pe scenă, pe discuri, la radio, este o distanță uneori foarte lungă. E nevoie de fixare, de introducere sau de scoatere a unei nuanțe, pînă cînd capătă suflul personal.”

O recunoaștere de neegalat

Din această rigoare și trăire profundă s-a născut o forță interpretativă unică, despre care stă mărturie și destăinuirea emoționantă a unui alt titan al culturii noastre.

Întrebat în cadrul unui interviu despre cei mai importanți interpreți ai muzicii populare, maestrul Gheorghe Zamfir a oferit un răspuns legendar: „Sofia Vicoveanca, pe urmă Sofia Vicoveanca, și pe urmă Sofia Vicoveanca…”

La zi aniversară, aceste cuvinte mari, gândurile tuturor pentru care Sofia Vicoveanca și cântecele sale reprezintă un etalon, ne amintesc că originalitatea și respectul pentru tot ceea ce ne reprezintă ca neam transformă artistul într-un reper de neatins, care, prin melosul său, continuă să bucure sufletele românilor la Radio România Tezaur.

Articol de Teodor Isaru