Aurelia Fătu Răduțu, Privighetoarea doinei bănățene

Datorită talentului său nativ și a pregătirii excepționale, artista a purtat prin lume valorile noastre tradiționale, făcând cunoscut cântecul românesc în întreaga Europă, cât și pe teritoriul Asiei.

Articol editat de Radio România Tezaur , 2 octombrie 2026, 09:52

Există în istoria muzicii noastre tradiționale destine de o strălucire aparte, a căror valoare rămâne neatinsă de trecerea timpului.

O astfel de personalitate a fost Aurelia Fătu Răduțu (12 iunie 1929 – 27 septembrie 1972), o voce care a purtat melosul românesc dincolo de granițele țării, devenind o adevărată emblemă a cântecului doinit bănățean.

Rădăcinile culturale și anii de studiu

Născută la 12 iunie 1929 în comuna Bocșa Vasiovei, județul Caraș-Severin, o așezare pitorească de pe Valea Bârzavei, artista a moștenit harul de la părinții săi, Maria și Teodor. Ambii au fost soliști de seamă ai unei formații corale „Doina”, o emblemă culturală locală înființată imediat după anul 1890.

După ce a absolvit liceul la Reșița, anul 1950 avea să îi deschidă porțile marii afirmări. Devine studentă a Conservatorului de Muzică din București, avându-i ca profesori pe câțiva dintre cei mai importanți titani ai culturii noastre: Ion Chirescu, Petre Ștefănescu-Goangă și George Breazu.

Întâlnirea cu maestrul Ion Luca Bănățeanu

Tot în anul 1950, în urma unui concurs riguros, tânăra interpretă este primită ca solistă în cadrul primei orchestre populare de stat a României, „Barbu Lăutaru”, înființată pe lângă Institutul de Etnografie și Folclor.

Acolo a avut loc întâlnirea și colaborarea extraordinară cu maestrul Ion Luca Bănățeanu, unul dintre cei mai de seamă violoniști și dirijori ai Banatului.

Colaborarea lor a dat naștere unor nestemate interpretative înregistrate pe bandă și pe disc, piese etalon precum „Titiană, nume mândru” (înregistrare realizată chiar în anul 1950), „Trandafir de pe răzor” sau „Dorule, pe unde șezi”.

Datorită talentului său nativ și a pregătirii excepționale, Aurelia Fătu Răduțu a purtat prin lume valorile noastre tradiționale, făcând cunoscut cântecul românesc în întreaga Europă, cât și pe teritoriul Asiei.

În ciuda unor confuzii perpetuate pe parcursul anilor în spațiul public, uneori chiar de redactorii radio și tv, cercetarea atentă a presei de epocă din zilele de 28 și 29 septembrie 1972 oferă clarificări precise. Anunțurile din cotidianul botoșănean Clopotul demonstrează că Maria Lătărețu se afla încă în viață în dimineața zilei de 28 septembrie, infirmând mitul decesului concomitent din data de 27 septembrie 1972, zi în care inima Aureliei Fătu Răduțu s-a oprit definitiv la București.

Aurelia Fătu Răduțu rămâne un real reper în cântecul popular bănățean, care continuă să demonstreze și generațiilor actuale puritatea și stilul curat al cântecelor sale, la Radio România Tezaur.

Articol de Teodor Isaru