„Lie, Ciocârlie” în 1898: Dovada incontestabilă a vechimii folclorului autohton

Articol de Teodor Isaru.

Articol editat de Radio România Tezaur , 27 iulie 2026, 13:20

Folclorul românesc are rădăcini adânci în orice colț al acestei țări.

Mărturie stau versurile unui vechi cântec „poporan”, cuvânt ieșit din uzul curent odată cu trecerea timpului, deoarece a fost înlocuit cu sinonimul „popular”.

„Lie, ciocârlie” este o piesă arhicunoscută din repertoriul Mariei Lătărețu.

Plecând de la variantele interpretative ale acesteia, se poate remarca o mai nouă imprimare a acestor versuri istorice, oferite de folcloristul Tiberiu Alexandru celebrului solist de muzică populară Ion Dolănescu.

Demonstrăm prin intermediul unui document tipărit în anul 1898 că folclorul s-a transmis firesc, așa cum se marca și în trecut: „din generație în generație”.

Firul istoric: De la Muscel, până în Moldova

Dovada originii muntenești, din zona Muscel, a textului „Lie, ciocârlie” ne duce cu gândul la ceea ce am demonstrat și referitor la alte creații populare, mergând pe firul unui alt binecunoscut reper tradițional: „Dorul meu e numai dor”.

Radio România a promovat această piesă după anul 1963, în interpretarea lui Ion Crețu, un solist profesionist care a reprezentat zona Moldovei.

Cu toate acestea, în arhive putem identifica două variante de odinioară aparținând lui Iancu Marinescu (1923) și Ion Matache (1936), amândoi lăutari argeșeni.

Concluzia de necontestat a timpului

Prin redescoperirea acestor versuri populare, publicate acum 128 de ani, putem ajunge la o concluzie de necontestat: aceea a vechimii de sute de ani a multora dintre creațiile noastre tradiționale, reflectată atât în liniile melodice, cât și în profunzimea textelor.

Autorii lor de drept au devenit, prin trecerea timpului și prin darul sublim al anonimatului, pur și simplu „populari”.

Bibliografie de arhivă:
„LIE-CIOCÎRLIE”, în revista „Albina”, nr. 22, duminică, 01.03.1898, p. 697.