Arta orchestrației și muzica de concert: Florian Economu, la cârma Orchestrei „Barbu Lăutaru”
Fondată în anul 1949, ca un experiment unic pe lângă Institutul de Folclor, Orchestra „Barbu Lăutaru” a devenit prima mare orchestră populară de stat a României
Articol editat de Radio România Tezaur , 11 septembrie 2026, 12:56 / actualizat: 14 septembrie 2026, 2:56
Personalitățile muzicii din secolul trecut au creat un nivel cultural atât de performant, încât astăzi rămânem uimiți.
Într-o epocă în care sistemele tehnice de înregistrare ușurează la maximum execuția unei piese muzicale, o simplă comparație cu metodele din trecut te face să te întrebi, pe bună dreptate: unde este, de fapt, evoluția?
În acele decenii, perfecțiunea se obținea prin geniu pur, talent nativ și repetiții istovitoare.
Orchestra „Barbu Lăutaru”: De la experiment, la marile scene
O astfel de perfecțiune definește istoria Orchestrei „Barbu Lăutaru”, înființată în anul 1949 ca un experiment unic pe lângă Institutul de Folclor. Ea a devenit prima mare orchestră populară de stat a României, avându-i ca dirijori pe titanii Nicu Stănescu și Ionel Budișteanu.
În anul 1953, ansamblul a fost transferat la Filarmonica din București, devenită din 1955 Filarmonica de Stat „George Enescu”.
Adusă pe marile scene în formula respectivă, muzica populară românească s-a îndepărtat de filonul tradițional, devenind veritabilă muzică de concert.
Anul 1962 și apariția unui dirijor cu alte viziuni
Anul 1962 marchează un moment de cotitură. La vârsta de doar 24 de ani, Florian Economu devine cel de-al treilea dirijor din istoria legendarei formații.
Renumitul artist și orchestrator a adus la pupitru o viziune personală nemaiîntâlnită, oferind o culoare unică fiecărei execuții muzicale pe care a însuflețit-o.
Gândirea sa muzicală modernă, complet diferită de cea a majorității colegilor de breaslă, a interpreților și chiar a redactorilor din epocă, a atras adesea neînțelegeri. Așa cum mărturisea etnomuzicologul Gruia Stoia, contemporanii nu au reușit mereu să deslușească de la început acele „sclipiri de geniu ale lui Florian Economu”.
O lecție nemuritoare de orchestrație
După ani și ani, putem afirma cu certitudine că tot ceea ce păstrează Fonoteca Muzicală Radio România sub bagheta sa reprezintă o lecție de orchestrație cum rar poate fi realizată.
Este o moștenire culturală care merită, astăzi mai mult ca oricând, o atenție sporită din partea tinerilor viitori dirijori ai genului.
Geneza unei capodopere: „Hora mare”
Revenind la perioada debutului său, descoperim unul dintre primele sale aranjamente muzicale geniale, comentat pe larg în interviurile realizate de Gruia Stoia: piesa de orchestră „Hora mare”.
Pentru realizarea operei, Florian Economu a pornit de la o veche imprimare din anul 1951 a celebrului lăutar argeșean, violonistul Ion Matache, intitulată „Hora din Muscel”.
Prelucrarea amplă pentru orchestră, semnată de Economu, a prins viață în studiourile Radio România în anul 1963.
De la Ateneul Român, la Orchestra „Lăutarii” din Chișinău
Bucuria existenței unei asemenea bijuterii, pe care Florian Economu a adus-o pe scena Ateneului Român în 1963, este cu atât mai mare cu cât ecourile ei se aud până în zilele noastre.
Aranjamentul său magistral se regăsește astăzi în repertoriul uneia dintre cele mai importante formații de peste Prut, Orchestra „Lăutarii” din Chișinău, condusă de maestrul Nicolae Botgros, sub numele de „Hora Basarabiei”.
O imagine de colecție din revista „Flacăra”
Încheiem această reverență în fața trecutului cu o imagine de colecție publicată în revista „Flacăra” din mai 1963.
Fotografia îi arată pe maestrul Nicu Stănescu și pe tânărul Florian Economu, cel care avea să devină un adevărat geniu al baghetei și al aranjamentului orchestral.
Vă invităm să rămâneți pe recepție pentru a asculta înregistrarea istorică din Arhiva S.R.R., aici, la Radio România Tezaur.
Maeștrii Nicu Stănescu și Florian Economu, surprinși în paginile revistei „Flacăra” (mai 1963)
Articol de Teodor Isaru