60 de ani de la debutul radiofonic al lui Ion Dolănescu și taina unei benzi magnetice uitate
Succesul uriaș obținut de artist încă de la primele sale apariții s-a transformat într-o performanță greu de atins în peisajul muzical românesc.
Articol editat de Radio România Tezaur , 16 septembrie 2026, 17:14 / actualizat: 17 septembrie 2026, 18:52
Notorietatea care însoțește și astăzi numele interpretului Ion Dolănescu (n. Perșinari, 25 ianuarie 1944 – d. București, 19 martie 2009) rămâne de neegalat.
Succesul uriaș obținut de artist încă de la primele sale apariții s-a transformat într-o performanță greu de atins în peisajul muzical românesc.
Punctul zero al acestei ascensiuni pe unde a fost marcat în ziua de 8 iunie 1966, dată la care artistul realiza primele sale două înregistrări oficiale în studiourile din București.
Acest debut radiofonic de excepție reprezintă un moment important pentru cântecul popular românesc.
Anul 1976: Fenomenul celor 40 de concerte la Sala Palatului
Mărturiile din arhive și amintirile oferite de fiul interpretului, Ionuț Dolănescu, scot la iveală un fapt nemaiîntâlnit în istoria spectacolelor autohtone. Pe parcursul anului 1976, Sala Palatului din Capitală a găzduit un număr impresionant de 40 de concerte susținute de îndrăgitul artist.
Dovada incontestabilă a acestui succes răsunător o reprezintă zecile de piese imprimate în doar zece ani de la lansarea sa ca solist.

Ion Dolănescu, într-o fotografie publicată în ziarul „Dâmbovița”, nr. 367, 24 aprilie 1969
La acel moment, în 1976, Ion Dolănescu avea doar 32 de ani și se afla în plină maturitate artistică.
Bilanțul primului său deceniu de activitate era uluitor: lansase nu mai puțin de 14 albume personale, printre care trei discuri memorabile alături de Maria Ciobanu, în timp ce al 15-lea album, conținând duete cu Ionela Prodan, se afla în curs de apariție.
O performanță discografică greu de imaginat în prezent.
Sunetul viu al unei redescoperiri de arhivă
Valoarea acelor ani de efervescență artistică definesc și calitatea muzicienilor care i-au fost aproape. La marile sale concerte aniversare din 1976, pe scenă s-a aflat un dirijor de talia lui Florian Economu, iar în componența orchestrei se distingea clar sunetul inconfundabil al țambalului, ale cărui ciocănele erau mânuite cu o măiestrie de neegalat de legendarul Toni Iordache.
Spre deosebire de înregistrările moderne, realizate în studio vers cu vers, documentul care certifică măreția acelor spectacole este o imprimare pură a concertului, realizată direct „pe viu”.
Pe o bandă magnetică înregistrată la viteza de 9,53 cm/s, rătăcită ani la rând printre multe altele prin arhiva artistului, s-a păstrat integral acest concert cuprinzând 26 de momente live.
O reverență peste timp, la Festivalul Național „Ion Dolănescu”
Redescoperirea acestor documente sonore capătă o semnificație deosebită în prezent.
În ajunul deschiderii celei de-a XII-a ediții a Festivalului-Concurs Național „Ion Dolănescu”, eveniment de prestigiu care debutează chiar mâine la Târgoviște, aceste înregistrări unice ne readuc în minte versurile sale de suflet. Parcă anticipând ziua despărțirii din martie 2009, artistul ne lăsa prin cântec un testament spiritual de neprețuit:
„Eu am fost și oi mai fi,
Chiar și mâine de-oi muri,
Mă prefac în pui de cuc,
Și-n pădure am să cânt,
Prin stejari și prin salcâmi,
Să cânt numai la români.”

Articol de Teodor Isaru