Ascultă Radio România Tezaur Live

O restituire literară și muzicală: Vasile Militaru, adevăratul autor al versurilor celebrei romanțe „Flori de nufăr” („Mândra mea de altădată”)

Înainte de a deveni o romanță de salon, textul a fost publicat ca poezie de sine stătătoare.

O restituire literară și muzicală: Vasile Militaru, adevăratul autor al versurilor celebrei romanțe „Flori de nufăr” („Mândra mea de altădată”)

Articol editat de Radio România Tezaur , 16 noiembrie 2026, 16:33

Istoria romanței românești păstrează adesea povești extraordinare despre versuri care au devenit nemuritoare pe voci celebre, dar al căror autor real s-a pierdut în negura arhivelor sau a fost șters de cenzura dictaturilor.

Este și cazul uneia dintre cele mai îndrăgite romanțe ale începutului de secol XX: „Flori de nufăr”, cunoscută publicului larg, în special, după primul său vers, „Mândra mea de altădată”, pe muzica lui Ionel Băjescu-Oardă.

În cataloagele muzicale oficiale, în antologiile de romanțe și pe discurile tipărite în perioada comunistă (începând cu ediția Editurii Muzicale a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., anul 1957), atât muzica, cât și versurile acestei piese i-au fost atribuite exclusiv compozitorului Ionel Băjescu-Oardă.

O cercetare atentă în presa culturală de dinainte de Primul Război Mondial, mai exact în paginile revistei „Literatură și Artă Română”, nr. 1–3 din anul 1908, scoate însă la iveală adevărul: versurile îi aparțin, în realitate, poetului Vasile Militaru.

Poezia originală: „Cu aceleași brațe albe…”

Înainte de a deveni o romanță de salon, textul a fost publicat ca poezie de sine stătătoare de către Vasile Militaru sub titlul „Cu aceleași brațe albe…”, în revista „Literatură și Artă Română” (nr. 1–3 / 1908).

Reproducere fidelă a paginii originale (Arhiva Teodor Isaru).

La fel ca în cazul celorlalte trei poezii ale sale transformate în șlagăre nemuritoare ale genului: „Mama” („A venit aseară mama”, dedicată lui George Enescu și relansată memorabil în 1970 prin înregistrările Radio și Electrecord ale lui Ștefan Lăzărescu), „Icoane din trecut” („Icoană scumpă” – „Car frumos cu patru boi”) și „Povestea mea” („M-am născut într-un bordei”), versurile au fost preluate pe muzică și au suferit mici ajustări de frazare, introduse de interpreți. Astfel, versurile de început „Mândra mea, ca’n alte vremuri / Ai venit să ’ncepem iar” au devenit în varianta populară cântată „Mândra mea de altădată / Visul meu te-aduce iar”, iar titlul romanței a fost inspirat de imaginea din strofa a doua („Flori de nufăr porți în plete”).

De ce s-a pierdut numele poetului?

Explicația acestei omisiuni ține de contextul politic al anilor ’50. În 1957, când Uniunea Compozitorilor din Republica Populară Romînă a reeditat partitura romanței „Flori de nufăr”, Vasile Militaru era un autor complet interzis de regimul comunist (urmând să fie și arestat în ianuarie 1959 și să moară în temnița de la Ocnele Mari). Cum numele său nu putea apărea pe nicio tipăritură oficială a vremii, versurile au fost trecute integral sub numele compozitorului Ionel Băjescu-Oardă, o atribuire preluată apoi automat în toate culegerile ulterioare.

Spre deosebire de „A venit aseară mama” sau „Car frumos cu patru boi”, cărora li s-a restituit, începând cu 1970, paternitatea poetică, „Flori de nufăr” a rămas până astăzi singura mare romanță pe versurile lui Vasile Militaru pe care istoria muzicală nu i-a reatribuit-o.

Prin această recuperare documentară, îi restituim lui Vasile Militaru locul cuvenit în istoria romanței românești și redăm publicului forma autentică a unor versuri care continuă să emoționeze și astăzi. Câteva versiuni memorabile ale romanței le puteți asculta la Radio România Tezaur.

Articol de Teodor Isaru