Ascultă Radio România Tezaur Live

Mioara Velicu, rigoarea unui drum artistic spinos

Parcursul său artistic ne dezvăluie o carieră de o tenacitate remarcabilă, unde recunoașterea discografică a venit abia după ce publicul o consacrase deja pe marile scene ale țării.

Mioara Velicu, rigoarea unui drum artistic spinos

Articol editat de Radio România Tezaur , 20 octombrie 2026, 17:51

Există în peisajul muzicii noastre tradiționale destine artistice care s-au clădit nu pe succesul fără valoare, de moment, ci pe muncă și pe dăruire totală față de ceea ce numim „meserie”.

O astfel de personalitate este Mioara Velicu, născută la 19 octombrie 1944.

Privind în urmă, parcursul său artistic ne dezvăluie o carieră de o tenacitate remarcabilă, unde recunoașterea discografică a venit abia după ce publicul o consacrase deja pe marile scene ale țării.

Din satul Ireasca, pe scenele Moldovei

Născută în satul Ireasca din comuna Gohor, județul Galați, artista a moștenit harul interpretativ direct de la mama sa. Drumul cântecului a pornit din această vatră natală, iar talentul său nativ a fost remarcat rapid.

O primă mențiune documentară extrem de importantă în presă atestă prezența numelui său încă din decembrie 1964, într-un concert la Botoșani.

De la primele sale apariții publice, tinerei soliste i-au fost alături cei mai de seamă interpreți ai cântecului popular din acea epocă, mulți dintre ei colaboratori ai renumitei Orchestre populare „Rapsodia Dunării” din Galați, instituția unde artista debutase oficial în anul 1963.

Din anul 1964, Mioara Velicu devine solistă a Orchestrei „Trandafir de la Moldova” din Bârlad.

Pe scena Teatrului „Victor Ion Popa” din aceeași localitate, tânăra interpretă apărea alături de cele mai de seamă nume ale folclorului nostru, printre care se numărau Lucreția Ciobanu și Ștefan Lăzărescu.

Valoarea programelor prezentate a făcut ca, în stagiunea din 1966, Mioara Velicu să fie deja un veritabil cap de afiș al aceastăi renumite orchestre bârlădene.

14 ani de așteptare până la debutul discografic

În ciuda succesului uriaș la public și a stagiunilor intense, drumul activității sale muzicale a fost unul anevoios.

Dovada cea mai clară a acestui parcurs spinos este faptul că primul său disc de vinil a apărut abia în anul 1977, după o lungă așteptare, la 14 ani de la debutul pe scenă. Deși albumul reunea 4 înregistrări realizate în studiourile Radio, paradoxal, exact cele mai iubite melodii ale sale nu au fost selectate pentru a fi transpuse pe acest suport. Piese etalon precum „Pădure cu brazi umbroși” sau celebra „Așa-i hora pe la noi” (cunoscută publicului sub titlul „Catrina”) au rămas atunci în afara selecției.

Consacrarea la Ansamblul „Ciocârlia” și primul L.P. din 1984

Valoarea interpretativă nu a putut fi însă umbrită. În anul 1980, Mioara Velicu face un pas important în carieră și devine solistă a prestigiosului Ansamblu „Ciocârlia” al Ministerului de Interne.

Vremea a trecut, iar publicul continua să fie ridicat în picioare la fiecare spectacol de melodia și versurile cântecului „Hai, Catrină și ne-arată / Cum jucai când erai fată”.

Cu toate acestea, abia după alți șapte ani de la primul disc, mai precis în anul 1984, la o distanță de 21 de ani de la primele sale aplauze pe scenă, artista a fost invitată în studiourile casei de discuri Electrecord pentru a realiza primul său album (L.P.).

Prin accesarea acestor detalii din arhive, reușim să oferim astăzi o imagine exactă asupra modului în care s-au construit de către redactori profesioniști ai Radioului marile noastre elite muzicale, pe care astăzi le celebrăm aici la Radio România Tezaur.

În prezent, Mioara Velicu reprezintă un adevărat etalon în muzica populară românească. La aniversare, prezența domniei sale în fața publicului rămâne un prilej de profundă bucurie și o mărturisire vie a profesionalismului.

Articol de Teodor Isaru