Acoperământul Maicii Domnului, prăznuit la 1 octombrie: Semnificația religioasă și tradițiile populare
Sărbătoarea exprimă credința în ocrotirea și mijlocirea Maicii Domnului pentru oameni și este cunoscută în tradiția populară românească și sub numele de Pocroave sau Procoave.
Articol editat de Radio România Tezaur , 1 octombrie 2026, 07:56
Creștinii ortodocși sărbătoresc, 1 octombrie, Acoperământul Maicii Domnului, zi marcată cu cruce roșie în calendarul.
Sărbătoarea exprimă credința în ocrotirea și mijlocirea Maicii Domnului pentru oameni și este cunoscută în tradiția populară românească și sub numele de Pocroave sau Procoave.
Originea sărbătorii este legată de o vedenie atribuită Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos. Potrivit tradiției bisericești, acesta și ucenicul său, Epifanie, ar fi văzut-o pe Maica Domnului în timpul unei privegheri de toată noaptea în Biserica Vlaherne din Constantinopol.
Maica Domnului apare înconjurată de îngeri și sfinți, rugându-se pentru lume și întinzându-și omoforul asupra credincioșilor adunați în biserică. Această imagine a devenit simbolul protecției și al grijii sale față de cei care îi cer ajutorul prin rugăciune.
În această zi, credincioșii participă la Sfânta Liturghie și se roagă pentru sănătate, pace și ocrotirea familiei. Troparul sărbătorii cuprinde cererea ca Maica Domnului să îi acopere pe credincioși cu cinstitul său Acoperământ și să îi păzească de rău.
Tot la 1 octombrie, sunt pomeniți Sfântul Apostol Anania, Sfântul Cuvios Roman Melodul și Sfinții Cuvioși Iosif și Chiriac de la Bisericani.
În tradiția populară, Pocroavele sunt asociate cu apropierea iernii, apariția brumei și pregătirea gospodăriilor și a ogoarelor pentru sezonul rece. În unele comunități, ziua era însoțită de obiceiuri prin care oamenii căutau protecție pentru casă și animale, inclusiv stropirea vitelor cu apă sfințită.
Alte credințe populare privesc podoaba capilară. Fetele se rugau pentru a avea păr bogat, iar în unele locuri se evita tunderea părului în această zi.
Aceste practici țin de folclor și de tradițiile locale, fără a reprezenta rânduieli liturgice ale Bisericii. Semnificația religioasă a sărbătorii rămâne legată de rugăciune, de cinstirea Maicii Domnului și de încrederea credincioșilor în ocrotirea sa.